Ma intreb cum va arata momentul “pensie” pentru mine. In primul rand, cu acest ritm al vietii, este indoielnic ca voi ajunge acolo. Ma tem ca esti in aceeasi “galeata”, asa ca lasa zambetul din coltul gurii, ca nu tine… Stiu exact ca uiti de tine deseori si ca te pierzi printre cifre si emailuri.
Mai intai a fost omul. Si-apoi slujba. Cum omul a fost neglijent cu el insusi, slujba i-a marcat sufletul si inima. Si povestea se repeta in fiecare zi si pentru fiecare dintre noi.
Daca nu sunt atenta, nu imi voi mai aduce aminte cum radeau copiii mei la 6 ani. O sa le uit “perlele” si boacanele. O sa le uit imbratisarea si bodoganeala. Iar notele lor din primii ani de scoala se vor pierde printre ambitioasele mele obiective profesionale…
As vrea ca atunci cand ies la pensie sa reusesc sa ma desprind foarte repede de ceea ce am lucrat ani intregi - o viata. Daca se va intampla asta si daca nu voi regreta macar o clipa, inseamna ca am trait si altfel decat prin emailurile zilnice.
Daca exista viata dupa slujba din fiecare zi, atunci va exista viata si dupa slujba de-o viata.
Liliana Grigore
Nu trebuie sa visezi viitorul. Nu stii daca exista si nici ce iti aduce.
Viitorul este o parte a eternitatii si eternitatea nu ne apartine, cum spunea cineva.
Traieste frumos, curat, deplin si succesiv fiecare clipa a prezentului !
Si sa stii ca sunt mai multe Romanii, (si lumi) amestecate. Alege-o pe cea buna si traieste in ea, bucurandu-te ca un copil, de viata !
[...] Grigore se intreaba pe E-actual daca exista viata si dupa slujba de o viata. Ea crede ca da. Eu o asigur ca multi nu o vor avea. De [...]
Si daca am ajuns la pensie, ce daca? Acum vreo zece ani, asteptam ziua asta cu nerabdare si a dat Dumnezeu si am apucat sa vad hartia aia pe care scrie Decizie de pensionare. Dar partea cea mai distractiva a fost cand am vazut suma ce mi se “cuvenea” dupa 38 de ani de munca.
Ce sa fac mai intai cu ea? Pai sa-mi iau medicamentele lunare, sa platesc telefonul, lumina, cablu, intretinerea si daca mai ramane, sa si traiesc!
Asa ca, inapoi la munca!
Din pacate,eu vad totul de mai ..aproape,asa ca momentul pensiei este un cosmar.Pentru ca ,unde pana acum HB_URILE se puteau pensiona (femeile) la 25 ani vechime si 55 ani ca varsta,acum trebuie sa ai 35 ani vechime si in cazul meu,59 ani.Conditii cumulative.In caz contrar ,ma voi pensiona la 62 ani.NU m-as plange,dar traim intr-o societatae care ne considera prea batrani sa putem lucra dupa 40 si prea tineri sa beneficiem de pensie.Asa ca,inchipuiti-va cum ne putem simti noi,cei care suntem peste 45,someri ai crizei,care va trebui sa traim din suc propriu vreo 12 -15 ani.Fac ca toti dracii cand ii aud pe pensionarii de acum ca se plang.Pentru ei mai sunt bani.as zice destul de bunicei ,pentru noi….se mareste tot mai mult varsta de pensionare,ca asa ne obliga sa ne ”agatam”,fara sa consumam din banii pe care-i achitam statului.
Daniela, perfect de acord cu tine, dar ma framanta tot mai mult alceva. Noi tot cotizam, dar cand sa iesim noi la pensie cati oameni activi vor mai exista? In prezent sunt deja mai multi inactivi decat activi. Sa zicem ca vom ajunge la pensie, dar vom primi oare pensie calculata cat de cat cum trebuie, sau…praf in ochi(in gen ajutor somaj)? Cum vad eu lucrurile, nu cred sa ne astepte ceva bun!